Bună! Sunt boala secolului.....

Mi-a luat ceva timp până să mă hotărăsc dacă e bine sau nu să scriu un articol despre asta. Răspunsul e clar, am decis că o astfel de scriere are totuși dreptul la viață. 18 iulie 2018 va rămâne pecetluit în viața mea ca cea mai minunată zi, zi în care a apărut pe lume băiețelul nostru. 

Odată însă cu bucuria imensă trăită atunci, în viața mea, vreo 30 de zile după, s-a aciuat cea mai hipnotică, urâtă, paralizantă și agasantă stare care poate exista. Specialiștii o numesc "depresie". Da oameni dragi, ea există și se manifestă de-a dreptul oribil. Niciodată nu mi-am imaginat că "mintea" poate să doară atât. Să plângi din oră în oră, să nu mănânci cu zilele, să începi să te urăști iar cel mai grav și terifiant e să ai momente când pur și simplu nu vrei să-ți vezi copilul. Și partea gravă e că în acele momente pierzi contactul cu realitatea iar de aici mămico, ai nevoie de ajutor. 

Eu am depășit starea cu pricina cam într-o lună după ce am născut. Aveam nevoie de foarte multă susținere și înțelegere. Norocul meu că am primit-o! Soțul, părinții, surori, frați, prieteni, toți în acel moment joacă un rol cheie în recuperarea ta. Nu încerca să te salvezi singură! Nu ezita să ceri ajutor. 

Un alt pas spre "vindecarea" mea a fost apelul specialistului. Dr. Aurelia Balan-Cojocaru, primul om în care mi-am pus toată încrederea și nu am dat greș. Sfaturile dânsei mi-au fost mai mult decât medicament. Deci da, și psihicul nostru are nevoie de un doctor. Cereți ajutor specializat! Nu e rușinos și nu doare. 👍

Tot doamna psiholog mi-a recomandat să citesc "Jocul vieții si cum să îl joci"

dar și "Crescându-l pe Cain" pentru mamele cu băieței😍

Vă îndemn să le citiți! Au jucat și ele un rol cheie în drumul meu spre vindecare! 

      Eu am fost mereu cea care nu credea în povești despre "depresie" până în ziua în care ne-am cunoscut personal. 

-Bună, sunt boala secolului și mă aciuez pe o vreme în viața ta. Mă amuză să văd cum te descurci......

Nici măcar nu mi-a dat dreptul la replică!!! 

Acum sunt bine cu mine însumi și cu copilul meu. Creștem în armonie și dragoste fără margini iar eu nu-mi mai doresc vreodată să încerc o astfel de stare. Dar! Who knows, cu mintea nu te pui! 

• Acele femei care veți spune că toate astea cu "depresiile" sunt baliverne. Și că voi ați născut și câte 3 copii fără timp de "povești cu boli ale secolului". Mă-nchin, meritați toate trofeele lumii! Rog doar să nu judecați!