Pleacă - aruncă o privire ea! Rămâi -trânti ușa el!
De ce divorțăm? Când zilele și orele și chiar minutele trăite alături de un om până acum nu demult, păreau rai. Când acest timp fără el sau ea ni se părea eternitate. Când diminețile încălzeam picioarele unul de celălalt iar gheața din călcâie părea foc. Când împărțeam zâmbete și suflete și trupuri. Când fluturii zburau nu doar prin stomac ci și prin minte.
De ce ajungem să divorțăm? Vine o zi când uităm de toate astea iar zilele, orele și minutele alături de el sau ea ne par un chin. Iar absența acelui sau acelei e ca un balsam pe suflet atunci când vrei să uiți de ceartă, de reproș. Vine o zi când gheața de la picioare se mută în suflet și-n priviri, și nu, de acolo nu o mai poți scoate. Vine o zi când vrei și începi a strânge bucăți de zâmbete și trupuri și suflete, da, da, anume acea zi când îți vrei înapoi cele împărțite. Și iată în acea zi are loc un proces ireversibil. În acea zi fluturii se transformă în omizi și nu invers cum e legea firii. Devin acele omizi hidoase care omoară vise trăite cândva, aspirații, omoară iubirea sub toate formele ei.
Divorțăm pentru că așa vrem noi sau așa vor alții? Divorțăm fiindcă voluntar sau nu, unul sau chiar noi amândoi trădăm. Trădăm cu voie și fără de voie, cu cuvântul, cu gândul. Punem trădări în practică de ciudă uneori, din răzbunare idioată din ranchiună și resentiment. Vrem justiție pentru noi înșine căutând uneori călăi pentru cea mai aprigă execuție a celuilalt. Alteori ne transformăm noi în unii. Trăim modern dar în adâncul inimii căutăm torturile de altă dată, decapitare, scaun electric, tras în țeapă. Ah, ce s-a întâmplat cu fluturii?
Păstrăm aparențe sau divorțăm?
Divorțăm zice ea, divorțăm zice el.
Pleacă aruncă o privire ea! Rămâi - trânti ușa el!
https://www.youtube.com/watch?v=wiUMA1KOunQ
De ce ajungem să divorțăm? Vine o zi când uităm de toate astea iar zilele, orele și minutele alături de el sau ea ne par un chin. Iar absența acelui sau acelei e ca un balsam pe suflet atunci când vrei să uiți de ceartă, de reproș. Vine o zi când gheața de la picioare se mută în suflet și-n priviri, și nu, de acolo nu o mai poți scoate. Vine o zi când vrei și începi a strânge bucăți de zâmbete și trupuri și suflete, da, da, anume acea zi când îți vrei înapoi cele împărțite. Și iată în acea zi are loc un proces ireversibil. În acea zi fluturii se transformă în omizi și nu invers cum e legea firii. Devin acele omizi hidoase care omoară vise trăite cândva, aspirații, omoară iubirea sub toate formele ei.
Divorțăm pentru că așa vrem noi sau așa vor alții? Divorțăm fiindcă voluntar sau nu, unul sau chiar noi amândoi trădăm. Trădăm cu voie și fără de voie, cu cuvântul, cu gândul. Punem trădări în practică de ciudă uneori, din răzbunare idioată din ranchiună și resentiment. Vrem justiție pentru noi înșine căutând uneori călăi pentru cea mai aprigă execuție a celuilalt. Alteori ne transformăm noi în unii. Trăim modern dar în adâncul inimii căutăm torturile de altă dată, decapitare, scaun electric, tras în țeapă. Ah, ce s-a întâmplat cu fluturii?
Iată-le, uite că au venit acele zile prorocite încă în bibliile străvechi. Zile în care ajungem să nu ne mai vorbim. Comunicăm cu nesaț unui dreptunghi în fața ochilor, spunem acelui gadget tot, și când, și cum și de ce iubim. Îi demonstrăm că am călătorit împreună la capăt de lume, îi arătăm cele mai intime poze, trăiri, sentimente. Ni se pare, că ea, acea bucată de metal ne înțelege. Uităm însă de el sau de ea de alături. Dar e de iertat! Cel de alături exact așa face. Avem lumea noastră virtuală perfectă neobservând cum cea reală încet încet trece în starea aia de putrefacție. Când ridicăm capul din telefon, deja "pute" da, da acel miros groaznic, pe care în zadar uneori încercăm să-l ascundem cu parfum. Ce e de făcut?
Divorțăm zice ea, divorțăm zice el.
Pleacă aruncă o privire ea! Rămâi - trânti ușa el!
https://www.youtube.com/watch?v=wiUMA1KOunQ
Comentarii
Trimiteți un comentariu